De fiecare dată când mă aflu în supermarket, tot optimismul legat de progresul uman privind protecția mediului înconjurător scade drastic sau chiar îmi dispare. Am intrat în magazin și ne-am trezit între rafturi interminabile pline cu obiecte ambalate în plastic strălucitor, haine probabil din materiale sintetice, mâncăruri semipreparate și, evident, consum exagerat. Atunci am realizat că acesta este modul standard în care România încă trăiește și cumpără. Viața mea include o mare varietate de idei în privința produselor consumate, însă eu fac parte din minoritate.
A fost extrem de deprimant.
În încercarea noastră de a face trecerea către un stil de viață mai sănătos, avem de luptat împotriva unui număr atât de mare de factori. Nu este vorba de adoptarea unor schimbări mărunte, simple; este vorba despre crearea unei noi perspective, total diferită. M-am gândit mult la propria evoluție când vine vorba de consumul eco, dar și a celor din jurul meu, și astfel am devenit conștientă de câteva motive precise pentru care nu facem prea mult, pentru care cădem pradă obiceiurilor proaste și, în cele din urmă, eșuăm în încercarea de a salva planeta. În care din următoarele te regăsești tu?
- Suntem copleșiți. Problemele cu care ne confruntăm, precum dispariții în masă ale raselor de animale și plante, schimbările climatice, dispariția – încetul cu încetul – a apei potabile, sunt deja atât de mari încât ni se poate părea prea târziu pentru a face ceva. Nu știm unde și cu ce să începem, așa că nu începem deloc. Și alegerea unui stil de viață eco poate părea, de asemenea, copleșitor uneori. Sunt prea multe moduri noi de a lua acțiune pentru a mai fi luate în calcul, prea multe lucruri de evitat și prea multă vinovăție cu care ne-am putea confrunta. Rezultatul? Stagnare.
- Suntem spălați pe creier. Cei mai mulți dintre noi au fost crescuți să petreacă mult timp și energie concentrându-se pe cumpărarea lucrurilor încă din copilărie. Sortarea, în acest caz, se referă la eliminarea unor convingeri dobândite de la cei din jur, de la societate, descoperirea și învățarea unor convingeri noi și, în esență, diferențierea de o cultură și gândirea acesteia.
- Nu credem că acțiunile noastre vor face vreo diferență. Aceasta este una din cele mai mari probleme ale mele. Dacă schimbi un bec, nu salvezi planeta. Folosirea pungilor de hârtie reciclabilă nu va salva planeta. Chiar și organizarea unui marș pentru un stil de viață eco nu va salva planeta. Ajută, într-adevăr, puțin. Capacitatea noastră de a rezolva o problemă imensă și complexă este limitată. Pur și simplu asta e situația.
- Nu putem vedea consecințele acțiunilor noastre. Oamenii care făceau cumpărături la supermarket probabil nu erau conștienți de impactul pe care îl au lucrurile cumpărate de ei asupra mediului. Ei nu știau că prăjiturile lor conțineau ulei de palmier obținut prin defrișarea pădurilor indoneziene în întregime. Nu știau că realizarea bluzelor de bumbac pe care le cumpărau a dus la apariția numeroaselor chimicale în aer și au poluat apele în țările din lumea a treia. Legăturile dintre degradarea mediului și drepturile omului devin absurde, iar lucrurile ambalate în plastic strălucitor la supermarket cu siguranță nu ascund acest lucru. Și..
- Nu vrem să știm. M-am oferit să le împrumut părinților și prietenilor o copie după lucrarea Food, Inc. Au refuzat. Nu sunt pregătiți să afle ce fel de substanțe există în mâncarea lor, iar eu nu-i pot condamna pentru acest lucru. Industria alimentară din prezent este un lucru înfricoșător. Și nu este vorba numai de mâncare, ci de orice altă industrie majoră, de la cosmetice la îmbrăcăminte. Adevărul există și este vzibil, însă noi nu dorim să-l aflăm.
- Suntem prea ocupați. Este nevoie de un anumit nivel de spațiu din puncte de vedere emoțional și rațional ca să ne pese de ceva atât de abstract precum mediul. Dacă viața ta cotidiană este încărcată și plină de alte griji, nu mai rămâne „spațiu” să îți pese de un lucru care pare departe de tine și nu te afectează direct zi de zi. De asemenea, ne lăsăm și ușor distrași de domenii precum shopping-ul sau sportul.
- Ne este teamă. De multe ori mă întreb cât de mult provine ignoranța legată de schimbările climatice din frică, de teama că de data asta chiar am făcut prea mult rău. Sunt interesante atitudinile pe care le avem în fața acestor schimbări, căutând permanent dovezi că a) nu se întâmplă, sau măcar că b) nu este vina noastră. În loc să conștientizăm situația și s-o înfruntăm, tot ce facem este să căutăm noi modalități de a ne ascunde.
- Schimbarea este dificilă. Într-adevăr, așa este. Și, chiar dacă aș vrea să fiu optimistă și să te încurajez, schimbarea stilului meu de viață într-unul eco a presupus mult timp, energie și costuri materiale. Alegerile eco nu sunt întotdeauna cele mai avantajoase. Uneori ele te costă mai mult. Și multe dintre ele implică schimbări ale rutinei cu care ai fost obișnuit întreaga viață. Acesta e adevărul.
Bineînțeles, membrii societății sunt doar o parte din ecuație. O problemă la fel de mare, sau chiar mai mare, este reprezentată de guvernul care fie nu vrea, fie nu poate, să ia o decizie în legătură cu schimbările climatice, și corporațiile care pun obținerea profitului mai presus de sănătatea planetei. Aceasta este o problemă similară cu cea legată de ou și găină – consumatorii controlează corporațiile și guvernul, sau lucrurile stau invers?
Eu una sunt sigură că ambele situații sunt valabile. Ca să ajungem să influențăm guvernul și corporații,e trebuie să ne pese de această problemă, fiecăruia în parte. Și cred că, tocmai din cauza acestor aparențe ce susțin ideea că ceea ce facem noi este ineficient, ar trebui să luăm atitudine, întrucât contează.
Dacă te gândești la aspectele vieții tale în care nu ai făcut schimbări care să ajute mediul, care sunt motivele pentru care nu ai trecut încă la acțiune?
Leave a comment