Rătăcirea fără un scop clar printr-un oraș sau explorarea unui loc nou poate părea o pierdere de timp. Totuși, un studiu realizat la Janelia Research Campus al HHMI sugerează că acest tip de comportament are un rol real în modul în care creierul învață.
Cercetarea a fost publicată în revista Nature și arată că învățarea nu depinde întotdeauna de sarcini clare sau de obiective explicite.
Ce se întâmplă în creier când „nu faci nimic”
Folosind tehnologii care permit înregistrarea simultană a activității a zeci de mii de neuroni, echipa din laboratoarele Pachitariu și Stringer a analizat modul în care creierul procesează informația în timpul explorării libere.
Rezultatele arată că, atunci când animalele își explorează mediul, neuronii din cortexul vizual încep să codifice caracteristici ale mediului înconjurător. Practic, creierul construiește un model intern al realității, chiar și în absența unei sarcini.
Acest model devine util ulterior, atunci când apare o cerință concretă, accelerând procesul de învățare.
„Chiar și atunci când visezi cu ochii deschiși sau te plimbi fără să te gândești la ceva anume, creierul tău probabil lucrează intens pentru a te ajuta să memorezi unde te afli și să organizezi lumea din jurul tău. Asta pentru ca, în momentul în care trebuie să fii atent și să acționezi, să fii pregătit să dai tot ce ai mai bun”, explică Marius Pachitariu.
Experimentele care au schimbat perspectiva
Echipa, condusă de Lin Zhong, a creat experimente în care șoarecii se deplasau prin coridoare virtuale cu texturi vizuale diferite. Unele erau asociate cu recompense, altele nu.
După ce animalele învățau regulile, cercetătorii modificau subtil mediul. Deși inițial schimbările din activitatea neuronală nu puteau fi explicate complet, a apărut o întrebare esențială: este nevoie de o sarcină pentru ca învățarea să aibă loc?
Testele au arătat că nu. Anumite regiuni ale cortexului vizual codificau informații chiar și fără antrenament. Iar atunci când era introdusă o sarcină, alte regiuni deveneau active.
Mai mult, șoarecii care exploraseră liber mediul au învățat semnificativ mai repede asocierile decât cei antrenați direct pe sarcină.
Două moduri diferite de a învăța
Rezultatele sugerează că creierul folosește două tipuri de învățare în paralel. Explorarea liberă generează învățare nesupravegheată, în timp ce sarcinile concrete activează învățarea orientată.
„Asta înseamnă că nu ai întotdeauna nevoie de un profesor care să te învețe; poți învăța despre mediu și inconștient, iar acest tip de învățare te poate pregăti pentru viitor. A fost o surpriză totală”, spune Lin Zhong.
Această perspectivă schimbă modul în care este înțeleasă învățarea. Dacă până acum accentul era pus pe instruire și obiective clare, rezultatele arată că o parte importantă a procesului are loc în fundal, în timp ce explorăm fără un scop precis.
De ce contează această descoperire
Studiul sugerează că „deconectarea” nu este neapărat o pierdere de timp, ci poate fi o etapă esențială în procesul de învățare.
Cercetătorii cred că, în timpul învățării, creierul combină informațiile obținute din explorare cu cele dobândite prin experiențe directe, construind o înțelegere mai eficientă a mediului.
Pentru a realiza aceste observații, echipa a folosit un instrument numit mezoscop, capabil să înregistreze activitatea a până la 90.000 de neuroni simultan, oferind o imagine detaliată a modului în care funcționează creierul în timp real.
„Responsabilitatea se construiește împreună.
Intră pe canalul nostru de WhatsApp Responsabil și fii parte dintr-o comunitate care vrea să schimbe România în bine.
Leave a comment