O descoperire surprinzătoare a cercetătorilor americani arată că, căprioarele (cerbul cu coadă albă, Odocoileus virginianus) nu se bazează doar pe miros în comunicarea din pădure, ci folosesc și semnale vizuale invizibile pentru oameni: marcajele pe care le lasă în mediul lor strălucesc în lumina ultravioletă.
Semne care prind viață la amurg și în zori
În timpul sezonului de împerechere, masculii freacă coarnele de copaci și scormonesc solul pentru a-și marca teritoriul. Aceste urme, numite „deer rubs” atunci când sunt pe copaci și „scrapes” când sunt pe sol — funcționează, pe lângă semnalele olfactive deja cunoscute, și ca indicatoare vizuale pentru alți cerbi în spectrul ultraviolet. În urma analizelor efectuate, aceste marcaje au prezentat o fotoluminescență mai intensă atunci când au fost expuse la lumina ultravioletă cu lungimi de undă de 365 și 395 nm, valori care corespund condițiilor naturale de amurg și zori, momente în care animalul este cel mai activ.
Cercetătorii au efectuat studiul într-o pădure experimentală de 337 de hectare din cadrul University of Georgia (UGA), unde au identificat 109 urme pe copaci și 37 de zgârieturi pe sol în două sesiuni de monitorizare de aproximativ o lună fiecare. Apoi, au revenit noaptea cu lanterne ce emit ultraviolete, demonstrând că aceste zone reemit lumină UV într-un mod vizibil pentru căprioare, dar invizibil pentru ochiul uman fără ajutor tehnologic.
Cum se explică „strălucirea” semnalelor
Nu este pe deplin clar care componente determină intensitatea luminii ultraviolete, dar datele sugerează două surse principale. Atunci când animalul își freacă coarnele de copac, stratul exterior de scoarță este îndepărtat, expunând lignina și terpenele din lemn, compuși cunoscuți pentru fotoluminescența lor sub radiație UV. De asemenea, urina conține porfirine și aminoacizi care pot deveni excitati sub razele UV și transmit semnale vizuale suplimentare.
Această combinație face ca marcajele să contrasteze vizual cu mediul înconjurător atunci când sunt analizate în spectrul ultraviolet, ceea ce sugerează că căprioarele pot percepe aceste semnale și le pot folosi pentru a localiza alte indivizi, în special în perioadele critice precum sezonul de reproducere.
O nouă perspectivă asupra comunicării la mamifere
Descoperirea oferă o perspectivă inedită asupra modului în care animalele comunică în natură. Până acum, multe dintre semnalele folosite de mamifere erau privite în primul rând prin prisma mirosului sau a comportamentului olfactiv. Această lucrare adaugă însă o componentă vizuală subtilă, invizibilă pentru oameni, dar semnificativă pentru percepția speciilor sensibile la ultraviolete.
Autorii studiului precizează că, deși clasificarea exactă a mesajelor transmise prin aceste semnale nu este încă stabilită, faptul că ele devin mai vizibile pe măsură ce sezonul de împerechere avansează indică un rol comportamental important, posibil legat de atragerea partenerilor sau de delimitarea teritoriilor.
Această descoperire deschide calea pentru noi cercetări în comunicarea animalelor și sugerează că lumea naturală ar putea fi mult mai „luminoasă” pentru locuitorii ei decât ni se pare nouă.
„Responsabilitatea se construiește împreună.
Intră pe canalul nostru de WhatsApp Responsabil și fii parte dintr-o comunitate care vrea să schimbe România în bine.
Leave a comment