Timp de peste un secol, cărbunele a fost motorul industrializării și sursa principală de energie pentru multe economii. În România, termocentralele pe lignit și huilă au furnizat electricitate, locuri de muncă și stabilitate energetică. Însă, în contextul Pactului Verde European și al obiectivelor de decarbonizare, cărbunele își trăiește ultimele decenii. Întrebarea esențială este: ce punem în locul lui și cum gestionăm tranziția?
Calendarul de renunțare la cărbune
România s-a angajat să elimine treptat cărbunele din mixul energetic până în 2032, conform planurilor discutate cu Uniunea Europeană. Primele termocentrale deja și-au redus activitatea sau au fost închise (ex. Paroșeni, Mintia), iar complexurile energetice Oltenia și Hunedoara sunt în proces de restructurare.
Etapele principale:
- 2025 – închiderea unor unități de producție pe lignit.
- 2026–2028 – reducerea masivă a capacităților din Oltenia.
- 2032 – eliminarea completă a cărbunelui din sistem.
Impact social și economic în zonele miniere
Renunțarea la cărbune nu înseamnă doar închiderea unor centrale, ci și transformarea comunităților din jurul acestora.
- Mii de locuri de muncă sunt puse în pericol în Valea Jiului și Gorj.
- Depopularea zonelor miniere poate accelera fără alternative economice viabile.
- Fondul pentru Tranziție Justă al UE (peste 2 miliarde de euro alocate României) trebuie folosit pentru reconversia profesională și investiții locale.
Exemplu: în Gorj, există planuri pentru dezvoltarea de parcuri fotovoltaice pe terenurile fostelor exploatări miniere.
Alternative reale pentru securitatea energetică
Renunțarea la cărbune ridică problema securității energetice. România are nevoie de un mix echilibrat și sustenabil:
- Energie regenerabilă – solar și eolian (mai ales în Dobrogea și pe terenurile industriale dezafectate).
- Energie hidro – România are deja un potențial important, dar necesită modernizare și extindere.
- Nuclear – unitățile 3 și 4 de la Cernavodă pot juca un rol-cheie în stabilitatea rețelei.
- Hidrogen verde – combustibil al viitorului, care poate înlocui treptat resursele fosile.
- Gaze naturale (pe termen scurt) – ca soluție de tranziție, pentru a compensa dispariția cărbunelui.
Concluzie
Cărbunele dispare, dar tranziția energetică trebuie gestionată inteligent. România nu își poate permite să sacrifice securitatea energetică sau să abandoneze comunitățile miniere. Soluția este un mix de investiții curajoase în regenerabile, nuclear și hidrogen, dublat de o tranziție socială justă.
Viitorul nu mai aparține cărbunelui, dar poate aparține unei Românii care știe să folosească resursele verzi pentru a construi o economie sustenabilă.
Leave a comment