Conform celor mai recente estimări ale Agenției Internaționale pentru Energie (IEA), cererea globală de cărbune, principalul combustibil fosil pentru generarea de energie electrică, este pe cale să atinja un platou în această decadă și ar putea începe să scadă până în 2030. Această evoluție reflectă schimbări structurale în mixul energetic global, în special creșterea rapidă a surselor regenerabile și alternative.
Un record istoric dar cu semne de stagnare
În 2024, consumul global de cărbune a atins un nivel record de aproximativ 8,8 miliarde de tone, depășind nivelurile din anii precedenți, în principal din cauza cererii ridicate din economiile emergente. În 2025, chiar dacă această cerere a continuat să crească ușor în unele regiuni, datele arată că tendința globală se apropie de un plafon.
Pe termen mediu, cererea totală este estimată să rămână aproape de aceste niveluri, iar apoi să înceapă o scădere graduală până în 2030. Această prognoză include o competiție tot mai intensă din partea energiei regenerabile, a gazului natural lichid și a energiei nucleare, care oferă alternative tot mai competitive pentru generarea de electricitate.
Factorii care duc la plafonarea cererii
Energia regenerabilă reprezintă un element esențial al acestei schimbări. Surse precum solar și eolian au înregistrat creșteri spectaculoase la nivel global, reducând dependența de centralele pe cărbune și, implicit, volumul total al acestuia utilizat.
În plus, politici energetice și reglementări mai stricte privind emisiile de carbon determină multe țări să accelereze tranziția spre surse mai curate. Modernizarea infrastructurii și programele de eficiență energetică contribuie, de asemenea, la reducerea cererii de combustibili fosili tradiționali, inclusiv de cărbune.
Disparități regionale și rolul Chinei
Pe plan regional, dinamica cererii de cărbune rămâne neuniformă. Țări precum China și India continuă să utilizeze cărbune pe scară largă pentru a satisface cererea internă de energie, inclusiv pentru industrie și generare electrică. China, în special, rămâne cel mai mare consumator global de cărbune, iar evoluția politicilor energetice de acolo influențează semnificativ perspectivele globale.
În contrast, economiile dezvoltate din Europa și America de Nord continuă să reducă consumul de cărbune, în principal prin închiderea treptată a centralelor vechi și prin trecerea la surse mai puțin poluante. Această diferență regională subliniază dificultatea unui declin global uniform și pune în evidență importanța măsurilor locale în contextul obiectivelor climatice internaționale.
Perspective pentru deceniul următor
Potrivit analizei IEA, dacă tendințele actuale se mențin și politicile climatice se intensifică, este probabil ca cererea globală de cărbune să atingă un platou în această decadă și să înceapă o scădere graduală spre finalul anilor 2020. Acest rezultat nu este însă garantat: viteza de implementare a surselor regenerabile, evoluțiile economice majore și politice, precum și deciziile marilor consumatori de energie vor modela cu exactitate traiectoria finală.
Declinul cererii de cărbune ar avea un impact notabil asupra emisiilor globale de carbon, întrucât cărbunele este unul dintre cei mai intensi producători de gaze cu efect de seră per unitate de energie generată. O reducere semnificativă înainte de 2030 ar fi în acord cu obiectivele multor acorduri climatice internaționale.
Ce rămâne de urmărit
Pe măsură ce deceniul avansează, evoluțiile din domeniul energiei electrice, politica energetică a marilor puteri industriale și deciziile privind investițiile în infrastructura de generare vor fi decisive. Dacă trendurile actuale vor continua, cererea globală de cărbune ar putea intra într-o fază de declin care va accelera tranziția energetică globală.
„Responsabilitatea se construiește împreună.
Intră pe canalul nostru de WhatsApp Responsabil și fii parte dintr-o comunitate care vrea să schimbe România în bine.
Leave a comment