Viaţa poate să te ducă uneori în locuri în care îţi pierzi direcţia sau nu mai ştii cum să trăieşti şi cum să te bucuri de ea. De aceea, uneori avem nevoie de o poveste care să ne readucă cu picioarele pe pământ şi să ne facă să înţelegem cât de norocoşi suntem. Ceea ce veţi citi mai jos este o povestire a unei experienţe la limita morţii.
“Fosta mea viață nu a fost atât de frumoasă pe cât s-ar crede. Eram mai tot timpul plecată, un fel de Indiana Jones, cu excepția faptului că nimeni nu mă urmărea. Într-o dimineață, m-am trezit cu un sentiment de neliniște, ca o voce în capul meu care spunea: “Nu te urca în acest avion.”
În ciuda sentimentului intens de anxietate, am început pregătirea mentală pentru lunga zi ce urma. În timp ce mă îmbrăcam, anxietatea creștea la gândul care zbura către părinții mei și fiica mea de șase ani. Am ales să ignor sentimentul greu pe care-l încercam, spunându-mi că trebuie să îmi revin pentru zborul de patruzeci și cinci de minute.
Avionul a decolat și câteva minute mai târziu, mintea mea și-a dat seama că zumzetul zborului a încetat și nu era nimic altceva decât tăcere completă. Scârțâitul avionului în vânt a fost singurul sunet care s-a mai auzit. M-am uitat repede în jur și am auzit vocea pilotului: “Pregătiți-vă de IMPACT!”, țipa el.
Căderea noastră începuse….
Nimeni nu vrea să moară, și eu nu sunt o excepție. Cu toate acestea, un calm straniu m-a cuprins. Călătoria spre moarte a fost o reflecție. M-am pomenit regretând șansele avute și oamenii pe care i-am iubit profund, dar care nu și-au exprimat dragostea pentru mine. Am regretat timpul irosit pe oameni de care nu am avut nevoie și pe situații din care ar fi trebuit să ies mai repede. Ego-ul meu egoist suferea și el. Dar, mai presus de toate, am regretat că am plecat de lângă fiica mea în vârstă de șase ani. Mă gândeam că nu o să-i mai văd ochii luminoși și zâmbetul strălucitor din nou, și nici nu o să mai fiu cu ea în cele mai fericite și cele mai grele momente din viața ei.
Aceste reflecții într-o fracțiune de secundă au fost rapid înlocuite de o tresărire de conștiință în momentul impactului. Un scrâșnet groaznic și apoi … nimic … … întuneric. Am zărit prin pleoape o lumină orbitoare strălucind, iar sunetele au început să rupă tăcerea. Sunt în viață??!! A fost un miracol. Pe parcursul următoarelor ore am contemplat asupra mea: unde mă aflam în viața mea?
Am învățat că viața s-ar putea schimba în câteva secunde.
Nu contează cât de mult timp ne petrecem planificându-ne viața; atunci când vine vorba de schimbare, va trebui să ne ascultăm instinctele. Am învățat importanța flexibilității. Încă îmi mai fac planuri, dar nu mai intru în panică atunci când acestea nu mai ies.
Am învățat că timpul este esențial.
În mod normal, lucrăm pe îndelete, mai puțin spre sfârșit, când începem să ne grăbim pentru a preda la termen o sarcină de lucru. Nu mai vreau să îmi grăbesc viața. Nu mai amân nimic din ceea ce este important pentru mine.
Am învățat să-mi exprim mai bine iubirea.
Spun Te iubesc! cu o frecvență mai mare și cu orice ocazie îmi exprim aprecierea pentru cei care sunt în viața mea, mai ales pentru mama și fiicele mele.
Am învățat să prețuiesc relațiile.
Mi-am promis că îmi voi aprecia prietenii și voi fi acolo pentru ei, ori de câte ori au nevoie de mine. Nu mai caut scuze și nu mai aștept ca ei să ajungă la mine. Îi invit pe cei dragi la mine și mă bucur de o conversație caldă și o masă copioasă împreună cu ei.
Am învățat că banii nu sunt scopul meu în viață.
Nu mai câștig la fel de mult ca înainte. În schimb, transform fiecare ocazie într-o experiență semnificativă în viața mea.
Am învățat din nebunia ego-ului meu.
Am luat decizia de a elimina energia negativă din viața mea. Nu mai susțin chestiuni lipsite de importanță și nu mă mai cert în special cu cei pe care îi iubesc profund.”
Haruki Murakami spune: “Oamenii mor tot timpul. Viața este mult mai fragilă decât credem. Deci ar trebui să-i tratăm pe ceilalți într-un mod care nu lasă în urmă loc de regrete. Adică corect, și, dacă este posibil, cu sinceritate. Este ușor să nu faci niciun efort, iar apoi să te plângi…”
Întreabă-te dacă tu îți trăiești viața în mod semnificativ. Ce regreți? Ce-ai face mai mult? Cu cine vrei să-ți petreci timpul? Niciodată nu vei primi mai mult timp în viață, așa că începe să faci schimbări acum.
Leave a comment