Reducerea emisiilor de metan, unul dintre cei mai puternici poluanți cu efect de seră, rămâne una dintre cele mai eficiente căi de a limita încălzirea globală pe termen scurt. Cu toate acestea, fără măsurare exactă și reglementări clare, acest obiectiv rămâne greu de atins, susțin experți citați într-un interviu pentru Eco-Business.
Dr. Viknesh Andiappan, de la Universitatea de Tehnologie Swinburne, și Dr. Shareen Yawanarajah, director pentru tranziția energetică globală la Environmental Defense Fund (EDF), evidențiază că succesul în reducerea emisiilor de metan depinde în mod fundamental de colectarea și raportarea datelor reale, nu doar de estimări.
Metanul: de ce contează acum
Metanul are un potențial de încălzire mult mai mare decât dioxidul de carbon pe perioade scurte, ceea ce înseamnă că reducerile rapide pot avea un impact semnificativ asupra creșterii temperaturii globale. În sectorul petrolier și al gazelor, emisiile de metan provin în principal din scurgeri, venting și arderea la faclă, iar abordarea acestor surse poate fi una dintre cele mai rapide măsuri climatice disponibile.
În Malaysia, un studiu condus de Dr. Andiappan arată că între **57% și 63% din emisiile de metan din sectorul petrol și gaze pot fi reduse la cost net zero, adică costurile sunt compensate de economiile generate de captarea și reducerea pierderilor, iar peste 90% pot fi eliminate cu investiții relativ mici.
De la estimări la măsurători reale
Unul dintre principalele obstacole în reducerea emisiilor este faptul că multe companii și țări nu își măsoară direct emisiile de metan, ci se bazează pe estimări bazate pe date externe. Această practică conduce la subraportare și la o înțelegere incompletă a situației reale.
Experții subliniază că nu poți gestiona ceea ce nu măsori, iar trecerea la măsurători reale și verificabile este esențială pentru politici eficiente. Măsurarea precisă permite identificarea surselor majore de emisii și prioritizarea intervențiilor, reducând astfel pierderile și risipa de metan.
Voluntariat versus reglementare
Până acum, multe angajamente privind reducerea metanului, precum Global Methane Pledge semnat la COP26 în 2021, sunt voluntare și nu impun obligații legale. De exemplu, companii precum Petronas s-au angajat voluntar să reducă emisiile, iar în regiunea ASEAN unele companii naționale de petrol și gaze și-au propus reducerea emisiilor până în 2030.
Dar lipsa unor reglementări obligatorii înseamnă că aceste promisiuni pot să nu fie susținute în mod consecvent sau verificabil. Reglementările ar oferi un cadru legal care să susțină și să consolideze eforturile industriei și să asigure transparența necesară pentru a atinge obiectivele climatice.
Provocările în regiuni precum Asia de Sud-Est
În regiuni precum Asia de Sud-Est, nivelul de conștientizare al metanului ca problemă climatică este variat. Deși operatorii din petrol și gaze înțeleg că metanul este un poluant pe care trebuie să îl gestioneze, acest lucru este adesea văzut doar în context de siguranță operațională, nu ca o problemă climatică strategică mai largă. În Malaysia, programe precum Methane Leadership Programme, lansat în colaborare cu Petronas și JOGMEC (Japan Organization for Metals and Energy Security), au fost concepute pentru a construi capacitatea de gestionare a emisiilor în rândul companiilor și factorilor de decizie.
Una dintre principalele rezistențe ale industriei este percepția că reducerea metanului reprezintă un cost fără cash-flow imediat, deși multe dintre măsurile necesare, cum ar fi repararea scurgerilor și întreținerea echipamentelor, pot genera economii directe prin reducerea pierderilor de produs.
Progrese, dar cu pași inegali
De la COP26 încoace, aproximativ 100 de țări au semnat angajamentul Global Methane Pledge, dar nivelul de progres este inegal. Măsurarea și raportarea emisiilor au avansat în multe companii mari și națiuni, dar entitățile mai mici, cu resurse limitate, rămân în urmă.
Noile inițiative internaționale, cum ar fi Super Pollutant Country Action Accelerator, lansată de Brazilia și Marea Britanie pentru a sprijini țări în curs de dezvoltare, includ un pachet inițial de finanțare de 25 de milioane USD și un obiectiv mai larg de 150 de milioane USD pentru primul ciclu de finanțare, oferind sprijin critic pentru regiunile cu resurse limitate.
Pentru ca reducerea emisiilor de metan să devină reală și susținută, nu sunt suficiente angajamente voluntare sau estimări aproximative. Este nevoie de reglementări obligatorii, de măsurători directe, transparente și verificate și de politici publice construite pe date solide, care să includă nu doar marii producători, ci și entitățile cu resurse limitate. Doar astfel poate fi valorificat pe deplin potențialul metanului ca țintă-cheie în lupta împotriva schimbărilor climatice.
„Responsabilitatea se construiește împreună.
Intră pe canalul nostru de WhatsApp Responsabil și fii parte dintr-o comunitate care vrea să schimbe România în bine.
Leave a comment