La nivel mondial cheltuim mai mult de o treime din ceea ce ar fi nevoie pentru protejarea biodiversității și pentru a putea îndeplini obiectivele pe care le urmărește și le-a adoptat ONU privind biodiversitatea. La acesta, se mai adaugă faptul că costurile de îndeplinire a obiectivelor de reducere a emisiilor globale estimate s-ar situa undeva la mai multe miliarde de dolari și, este clar că orice modalitate de a face mai mult cu mai puțin este într-adevăr un ajutor bine venit.
Noi cercetări arată cum carbonul din sol ar putea să fie cheia pentru a proteja speciile pe cale de dispariție, ținând în frâu totoată la nivel global emisiile de gaze cu efect de seră.
La nivel mondial, cheltuim mai mult de o treime din ceea ce ar fi nevoie pentru protejarea biodiversității și pentru a putea îndeplini obiectivele pe care le urmărește și le-a adoptat ONU, conform unei cercetări întreprinse în anul 2012.
Nu există nicio îndoială că acest carbon de sol ar putea să reducă în mod considerabil emisiile și să ne atingem obiectivele. Cantitatea totală de carbon de sol este estimată a fi mult mai mare decât în toată vegetația din întreaga lume și atmosfera globală combinată la un loc.
Autorii unui articol publicat în revista de conservare a mediului susțin că, în plus față de a ajuta lumea să reducă emisiile, carbonul de sol poate ajuta, de asemenea, în mod exact sectorul în care ar fi mult mai eficient sa se aloce fonduri. Asta pentru că, în ciuda a ceea ce autorii descriu ca fiind ,,deficiențe ale datelor disponibile” habitatele naturale cu stocuri de carbon de sol mare s-a descoperit că adăpostesc un număr mare de specii, în special specii pe cale de dispariție.
Cercetătorii au studiat două zone importante: Virunga din Africa Centrală și Districtul Federal din Brazilia. La fața locului au determinat că 15 din 21 de specii de animale, respectiv 9 din 10 specii se bazează pe habitate bogate în carbon cum ar fi zone aluvionale sau zone umede.
Echipa a examinat, de asemenea, ce date au fost disponibile pe 1048 de specii de animale amenințate în 37 de națiuni tropicale diferite și au constatat că 85% se bazează pe zone umede sau aluvionare bogate în carbon ,,la un nivel semnificativ” – o tendință observată la plante, mamifere, reptile, amfibieni și crustacee – dar nu și la păsări.
,,În total rezultatele noastre indică faptul că zonele mai umede, mai bogate în carbon adăpostesc habitate bogate de specii de o importanță deosebită de conservare decât în zonele mai secetoase”, scriu cercetătorii în revista Conservarea Mediului.
,,Aceste habitate bogate în carbon, și biota lor, sunt, de asemenea,sub o amenințare mai mare la activitatea umană, care accentuează și mai mult necesitatea de conservare a acestor zone și a speciilor care se regasesc acolo.”
Rar se ține cont de astfel de cercetări și se utilizează într-un mod sistematic, există prea puține programe de conservare. Prin a avea acces la fonduri mai mari se pot proteja arii mai mari și s-ar putea lua măsuri mult mai eficiente. Acest lucru ar fi extrem de valoros pentru multe dintre speciile care trăiesc în zonele respective.
Speciile pe cale de dispariție care se ală în afara locurilor bogate în carbon (așa cum sunt păsările) necesită de asemenea conservare, și vor fi necesare resurse pentru a putea să supraviețuiască.
Leave a comment