Continentele Pământului se usucă treptat, iar ritmul pierderii de apă dulce este mai rapid decât s-a crezut până acum. Analiza a două decenii de date colectate de sateliți arată că suprafețele afectate de această scădere se extind anual cu o zonă de două ori mai mare decât California.
Este vorba nu doar despre scăderea nivelului apei din râuri și lacuri, ci și despre diminuarea rezervelor subterane, o sursă esențială de apă potabilă pentru o mare parte a populației globale.
Ce arată măsurătorile făcute din spațiu
Datele provin de la misiunile GRACE și GRACE Follow-On, dezvoltate de NASA. Acestea nu măsoară direct apa, ci variațiile câmpului gravitațional al Pământului, care reflectă schimbările de masă, inclusiv deplasările de apă.
Folosind această metodă, cercetătorii au putut urmări cum se modifică rezervele de apă la scară globală, de-a lungul a peste 20 de ani.
Rezultatele arată o tendință clară: din 2002, pierderile de apă continentală au crescut constant, iar inclusiv regiunile care anterior deveneau mai umede au început să stagneze sau chiar să se usuce.
Regiunile cele mai afectate și impactul asupra populației
Zonele cele mai vulnerabile sunt concentrate în emisfera nordică, în special în vestul Americii de Nord, America Centrală, Orientul Mijlociu și Asia de Sud-Est.
În prezent, aproximativ 75% din populația lumii trăiește în regiuni afectate de scăderea resurselor de apă dulce. Consecințele sunt directe: presiune asupra agriculturii, probleme de igienă și o capacitate mai redusă de adaptare la schimbările climatice.
Pe termen lung, fenomenul contribuie și la extinderea deșertificării, în special în zonele deja vulnerabile.
De ce se accelerează pierderea apei
Studiul, coordonat de cercetători de la Arizona State University, indică două cauze principale: schimbările climatice și utilizarea excesivă a apelor subterane.
Secetele prelungite, topirea permafrostului și creșterea temperaturilor amplifică problema, dar factorul decisiv rămâne gestionarea deficitară a resurselor de apă.
Situația s-a accentuat după 2014, în contextul unui episod puternic de El Niño, care a adus secete severe în mai multe regiuni și a contribuit la creșterea temperaturilor globale. Faza opusă, La Niña, nu a reușit să compenseze pierderile.
O resursă care nu se mai reface la scară umană
Cercetătorii avertizează că exploatarea intensă a apelor subterane este principalul factor în multe dintre regiunile afectate. Pomparea excesivă reduce rapid rezervele, iar refacerea lor naturală poate dura mult peste orizontul de timp relevant pentru societate.
„Folosirea nesustenabilă a apelor freatice subminează securitatea apei și a alimentației atât la nivel local, cât și global”, notează autorii.
În plus, pierderea apei de pe continente contribuie acum mai mult la creșterea nivelului mărilor decât topirea calotelor glaciare, un semnal clar al dimensiunii problemei.
Cercetarea, publicată în revista Science Advances, descrie fenomenul drept o amenințare majoră în formare, cu potențialul de a declanșa efecte în lanț asupra economiei, mediului și societății.
Autorii subliniază că protejarea rezervelor de apă subterană nu mai este o opțiune, ci o necesitate, într-o lume în care continentele încep să piardă constant una dintre cele mai importante resurse.
„Responsabilitatea se construiește împreună.
Intră pe canalul nostru de WhatsApp Responsabil și fii parte dintr-o comunitate care vrea să schimbe România în bine.
Leave a comment