Negocierile pentru un tratat internațional privind poluarea cu plastic urmăresc să reducă impactul acestui material asupra mediului. Profesorul Richard Thompson, biolog marin cu peste 30 de ani de experiență, coordonează Scientiștii pentru un Tratat Eficient privind Plasticul, un grup de peste 400 de oameni de știință din 65 de țări care oferă dovezi și recomandări pentru factorii de decizie internaționali.
Rolul științei și contextul negocierilor
Tratatul urmărește să acopere întregul ciclu de viață al plasticului, de la producție și design, până la gestionarea deșeurilor. În martie 2022, Adunarea pentru Mediu a ONU a adoptat Rezoluția 5/14, angajând toate statele membre să dezvolte un instrument juridic internațional pentru eliminarea poluării cu plastic. De atunci, au avut loc cinci sesiuni ale Comitetului Interguvernamental de Negociere, cea de-a cincea sesiune extinsă având loc în august la Geneva.
Thompson a explicat că rolul său este acela de a oferi informații științifice și de a răspunde întrebărilor țărilor membre, asigurându-se că deciziile se bazează pe dovezi solide, în timp ce lobby-urile industriei chimice și de combustibili fosili sunt prezente în număr mult mai mare decât delegațiile diplomatice combinate ale Uniunii Europene.
Obiectivele tratatului: esențialitate, siguranță și sustenabilitate
Profesorul Thompson subliniază că plasticul poate aduce beneficii societății, dar un acord internațional trebuie să stabilească criterii de esențialitate, siguranță și sustenabilitate. Aceste criterii vor determina care produse plastice sunt esențiale pentru funcționarea societății și care pot fi eliminate, urmărind ca doar plasticul necesar, sigur și mai sustenabil să fie produs în continuare.
Opțiunile pentru viitorul tratatului
Thompson identifică trei scenarii posibile. Primul este un tratat cu ambiție redusă, care nu reduce producția de plastic și se concentrează doar pe gestionarea deșeurilor, ceea ce ar conduce la continuarea creșterii poluării. Al doilea este un tratat ambițios susținut de toate părțile, care să acopere întregul ciclu de viață al plasticului și să impună criteriile de esențialitate, siguranță și sustenabilitate, cu standarde de testare și etichetare recunoscute internațional. Al treilea scenariu presupune un tratat ambițios susținut de majoritatea țărilor, cu un cadru paralel procesului ONU, permițând coeziune legislativă internațională și aderarea ulterioară a altor state.
Lecții din tratatele anterioare
Thompson amintește că criteriile de esențialitate au fost utilizate cu succes în Protocolul de la Montreal pentru protecția stratului de ozon, stabilind precedentul pentru definirea substanțelor dăunătoare ca fiind esențiale doar dacă sunt critice pentru sănătate, siguranță sau funcționarea societății fără alternative acceptabile.
Provocările negocierilor
Negocierile sunt complexe, cu lobby-uri puternice și divergențe între state cu ambiții diferite. Thompson subliniază că un tratat slab ar fi inutil, iar presiunea de a ajunge la un acord eficient crește, având în vedere că producția anuală de plastic depășește 400 de milioane de tone, majoritatea fiind produse de unică folosință, care se acumulează rapid în mediu și oceane.
„Responsabilitatea se construiește împreună.
Intră pe canalul nostru de WhatsApp Responsabil și fii parte dintr-o comunitate care vrea să schimbe România în bine.
Leave a comment