Mulți părinți sunt convinși că dulciurile, sucurile sau prăjiturile îi transformă pe copii în mici „turbine” pline de energie. Această idee, cunoscută sub numele de „sugar rush”, este adânc înrădăcinată în cultura populară, dar cercetările științifice nu susțin existența unei legături directe între consumul de zahăr și comportamentul hiperactiv la copii.
Mitul hiperactivității legate de zahăr — de unde provine
Ideea că zahărul provoacă hiperactivitate a apărut în anii 1970, când medicul Benjamin Feingold a susținut că un regim ce exclude zahărul, coloranții și alți aditivi poate îmbunătăți comportamentul copiilor percepuți ca fiind hiperactivi. Deși această teorie a câștigat popularitate, studiile ulterioare au demonstrat limite metodologice serioase și nu au reprodus aceste rezultate.
O meta-analiză publicată în Journal of the American Medical Association a comparat rezultatele a numeroase studii și a ajuns la aceeași concluzie: nu există dovezi solide că zahărul afectează comportamentul sau performanța cognitivă a copiilor.
De ce unii părinți cred că zahărul „îi agită”
Percepția conform căreia zahărul ar face copiii hiperactivi este influențată adesea de context. Consumul de dulciuri are loc frecvent în situații festive — la petreceri, aniversări sau sărbători — când copiii sunt deja entuziasmați, excitați și mai activi. Factorii emoționali și sociali, nu zahărul în sine, pot explica energia sporită observată în astfel de situații.
De asemenea, așteptările părinților pot modela percepția comportamentului copilului. În studii unde părinții au crezut că li s-a dat copilului zahăr (deși acesta era placebo), ei au evaluat mai frecvent comportamentul ca fiind hiperactiv, indiferent de ceea ce copiii consumaseră cu adevărat.
Excepții potențiale
Deși dovezile generale arată absența unui efect direct al zahărului asupra hiperactivității, unii experți sugerează că un procent foarte mic de copii — în special cei cu ADHD sau sensibilități particulare — pot manifesta reacții comportamentale după consumul de alimente cu zahăr sau alți aditivi. Totuși, aceste cazuri sunt mult mai rare și nu susțin ideea unei relații cauzale generale.
În ansamblu, datele științifice actuale demonstrează că zahărul nu este cauza hiperactivității la copii, iar legătura percepută provine mai degrabă din asocieri contextuale și așteptări psihologice. Aceasta nu înseamnă că zahărul este „sănătos”, excesul de zahăr poate avea alte efecte negative asupra sănătății, cum ar fi creșterea în greutate, probleme dentare sau dezechilibre metabolice, dar nu provoacă direct un comportament hiperactiv.
„Responsabilitatea se construiește împreună.
Intră pe canalul nostru de WhatsApp Responsabil și fii parte dintr-o comunitate care vrea să schimbe România în bine.
Leave a comment