Haideţi să jucăm un joc. Se numeşte „Cine l-a făcut?” şi se joacă aşa: Vă voi descrie o serie de obiecte, iar dvs. veţi ghici cine le-a făcut. Dacă le ghiciţi pe toate, vă va aştepta un premiu special la sfârşitul acestui articol. Sunteţi gata? Să începem.
Mai întâi: o mașină autonomă de zbor care folosește insecte drept combustibil, navighează cu sunet, degajă un îngrășământ bogat ca emisii primare și poate fi pliată într -un sac compact, atunci când nu zboară. Este biodegradabilă. A fost făcută această maşină de zbor verde de dronele WinnginIt bazate în San Francisco, sau este doar una dintre multele zburătoare autonome la care a lucrat natura de milioane de ani?
Apoi: un sistem de instalații sanitare care utilizează fizici simple de aspirare pentru a pompa zeci de metri de apă în aer printr -o singură coloană, fără picioare . Sistemul se asamblează singur, crește în timp și poate rezista la vânturi de până la 90 de mile pe oră. Este proiectat să dureze mii de ani, dar este în cele din urmă biodegradabil. Este această spălătură care sfidează gravitația zeilor ideea fraților instalatori Mario si Luigi, sau este o parte a naturii?
În sfârşit: un aparat de fotografiat care conține mai mult de 2 milioane de piese în mișcare, are o lentilă elastică de auto-vindecare, face până la 100 de ajustări mici pe secundă și poate distinge între milioane de culori si să detecteze o lumină pâlpâitoare aflată la mai mult de o milă distanță. Este, de asemenea, biodegradabil , dar alimentează tot ceea ce vede într-o rețea de calcul complexă pentru stocare și analiză. Este această maşină de vis o tehnologie de supraceghere super secretă pe care NASA o instalează în capul tuturor la naştere, sau este un miracol al evoluţiei care se află în natură dinaintea apariţiei animalelor?
Răspunsul la toate întrebările acestea, în ncio ordine anume, este natura. Lilieci, copaci, ochi – sunt toate parte din marea menajerie a vieţii la care a lucrat natura de mai bine de 3,8 miliarde de ani. Avem tendinţa de a le considera a fi ceva garantat, ca şi cum ar fi pansament pentru mediul natural, dar sunt de fapt maşinării complexe cu mult superioare oricăror lucruri pe care le-am construi.
Mimarea în locul reinventării roţii – sau, după caz, liliacului – este numită biomimicry. Privind la natură pentru inspirație și îndrumare putem, de exemplu, să învăţăm cum frunzele se curăţă singure în scopul de a face suprafețe de auto – curățare. În loc să folosim vopsele chimice dure, am putea copia modul în care folosesc fluturii fizica şi textura luminii pentru a-şi colora aripile. Și noi putem construi mașini inspirate din materiale biologic, astfel încât acestea să se poată îndoi, întinde, vindeca şi biodegrada cum vrem noi.
Frumuseţea biomimicry ( în afară de faptul că este un mod mai eficient și durabil pentru a construi lucruri, desigur) este că oferă un adevărat tezaur de oportunități. Asta pentru că, indiferent de provocarea de inginerie, sunt șanse ca natura să o fi rezolvat deja cândva în ultimii 3 miliarde de ani. Trebuie doar să găsim aceste soluţii.
Din fericire, un număr tot mai mare de ingineri, designeri, antreprenori și alți entuziaști biomimicry fac exact asta. De exemplu Stefanie Koehler. Un designer de produs de formare, Koehler a primit o diplomă de master în design durabil de la Colegiul Minneapolis de Artă și Design în 2013, iar acum lucrează ca un consultant pentru biomimicry pentru Creative Innovation și LikoLab. Ea ajută companiile să îmbunătățească operațiunile lor folosind biomimicry, vizualizându-le ca organisme vii într- un ecosistem economic mai larg.
Koehler este doar unul dintre mulți oameni cu o carieră axată pe durabilitate care au trecut printr- un program de design durabil ca a lui MCAD. Absolvenții acestor tipuri de programe merg să lucreze într-o varietate de industrii, inclusiv modă, design grafic și construcţii eco.
Ok, le-am promis câştigătorilor un premiu special. Asta e o minciună, pentru că premiul este pentru toţi. Vizionare plăcută:
Leave a comment