Criticii care privesc biocombstibilii cu neîncredere afirmă că aceştia sunt nesustenabili în ceea ce privește utilizarea terenurilor. Totuşi, următoarea generație de biocombustibil bazat pe iarbă pare a crea economii serioase, răcorind totodată clima și îmbunătățind ecosistemele. Cum lumea caută cele mai performante și ingenioase metode de a reduce emisiile de dioxid de carbon și eliberarea acestora în atmosferă, bioenergia pare să fie un înlocuitor promițător al combustibililor fosili.
La ora actuală, SUA utilizează 40% din producția de porumb să producă etanol pentru sectorul transporturilor. Producția de amidon de porumb este bazată pe o tehnologie relativ simplă – o așa zisă tehnologie de bioenergie de primă generație. Cu toate acestea, pentru a crește porumb este necesar să se utilizeze fertilizatori și pregătiri ale solului, care depind de utilizarea combustibililor fosili, temperând oarecum economiile nete de carbon.
Din acest motiv, cercetătorii s-au concentrat pe dezvoltarea producției de combustibil folosind o serie de metode avansate și culturi de a doua generație de bioenergie. Aceste metode transformă combustibilul lichid (în principiu etanol) din lignoceluloza care compune elementele structurale ale plantelor, frunzelor și tulpinilor. Pentru că multe astfel de culturi sunt perene (cresc înapoi în fiecare an) de obicei, necesită mai puțini fertilizatori și prelucrări ale terenului, evitând astfel multe aspecte negative asociate porumbului sau altor tipuri de culturi care necesită un management mai intens.
O provocare a culturilor energetice de a doua generație este faptul că acestea au un randament energetic mai mic – lignoceluloza produce mai puțin de o treime de energie per unitate de masă comparativ cu combustibilii fosili. Din cauza acestei densități energetice scăzute orice ţară ar trebui să investească o cantitate considerabilă de teren pentru a satisface o parte semnificativă a cererii la nivel național.
Conversia terenurilor utilizate în prezent și practicilor de management pentru crearea culturilor de bioenergie afectează în continuare clima și este un proces climatic care stă la baza durabilității ecologice a producției de bioenergie și capacitatea acestor tipuri de culturi pentru atenuarea schimbărilor climatice. Acolo unde conversia acestui porumb în bioenergie continuă să afecteze clima prin eliberarea dioxidului de carbon și gazelor ce produc efectul de seră în atmosferă, prin plantarea culturilor ce produc biocombustibil pe bază de iarbă de a doua generație, în zonele cele mai afectate,se poate reduce considerabil aceste probleme cu care ne confruntăm în prezent.
După cum este binecunoscut, gazele cu efect de seră precum dioxidul de carbon, oxidul de azot și metanul se acumulează în atmosferă încălzind planeta prin absorbirea radiațiilor infraroșii. Dar aceasta nu reprezintă întreaga imagine: acele gaze cu efect de seră circulă în mod constant între atmosferă și pământ.
Plantele ajută la reglarea acestui sistem dar în momentul în care acestea sunt prea multe, lucrurile pot să se schimbe. Pământul care este acoperit cu mai multă vegetație absoarbe în general mai multă lumină solară decât pământul lipsit de vegetație, contribuind la încălzirea globală. Lucrând împotriva acestuia, atunci când apa se evaporă și ajunge în atmosferă din pământ și vegetație, poartă departe căldura de pământ provocând o răcire locală.
Efectele încălzirii globale sunt destul de complicate și pe termen lung, există o serie de măsuri care trebuie implementate pentru a se putea ajunge la un rezultat eficient care măcar să încetinească acest efect.
Leave a comment