Plasticul este continuu adus la mal datorită curenților oceanici. Dispariția acestuia din mediul acvatic, totuși, este o sarcină asemănătoare cu cea a lui Sisif.
Ar putea cineva să-ți schimbe viața doar pintr-o poză? Asta mi s-a întâmplat mie acum 6 ani. În acea vreme, trăiam ca orice persoană obișnuită, consumând mâncăruri congelate în ambalaje de plastic, bând apă și aruncând sticlele la gunoi, toate acestea fără a mă gândi prea mult la consecințe.
Auzisem că este destul de dăunător să încălzim mâncărurile în plastic la microunde, dar, sincer, am făcut asta oricum pentru că cinele congelate erau atât de simplu de preparat.
Și deodată, într-o noapte, stând singură la computer, am dat de un articol despre poluarea oceanului cu plastic și am văzut poza care a schimbat totul pentru mine. În acea poză era un pui de albatros pe insula Midway, la mii de kilometri de civilizație, care murise având stomacul plin de plastic. Chiar și acum lăcrimez când mă gândesc la momentul în care am văzut acea imagine pentru prima oară.
Am aflat, apoi, că mamele albatros zboară deasupra oceanului pe distanțe foarte mari pentru a aduna mâncare pentru a-și hrăni puii, însă crezuseră că bucățile mici de plastic erau gustări și, în final, și-au hrănit puii cu ele. Instinctul meu matern s-a trezit imediat (deși eu însămi nu am copii). Trebuia să fac ceva. Plasticul din stomacul acelor păsări putea fi chiar al meu. Trebuia să mă schimb.
Cu toții suntem albatrosul.
Puii de păsări nu sunt singurele ființe care au probleme din cauza digerării plasticului. După examinare, în stomacul multor alte creaturi (pești, țestoase, balene, vaci, chiar și cămile) au fost găsite reziduuri de plastic, inclusiv în anumiți pești pe care noi îi mâncăm. Și din moment ce plasticul nu este biodegradabil, toate acele reziduuri rămân în mediul natural pentru a face și mai mult rău după moartea animalelor.
Totusi, mai înfricoșător de atât este faptul că mare parte din cantitățile de plastic conțin chimicale toxice care pot pătrunde din ambalaje direct în mâncare la contactul pe perioade îndelungate cu căldura, lumina, sau în cazul îngrijirii necorespunzătoare. O parte dintre aceste chimicale sunt dăunătoare pentru hormoni, deci pot afecta funcționarea organismului și chiar dezvoltarea copiilor noștri.
Dacă nu te-am convins încă ,iată 7 motive în plus:
[su_slider source=”media: 4476,4477,4478,4479,4480,4481,4482″]
Măsurarea amprentei noastre de plastic.
Acum 6 ani, am decis să fac un experiment pentru a vedea dacă pot trăi fără să achiziționez produse sau ambalaje de plastic. Și, ca să decopăr care era amprenta mea de plastic, am pus o pungă sub masa mea de bucătărie și am început să strâng toate gunoaiele mele de plastic. De atunci, am reușit să o reduc cu 2% față de media la nivel național.. pas cu pas.
O modalitate foarte bună de a reduce amprenta noastră de plastic este să fim atenți la cât de mult plastic aruncăm în fiecare zi. (Și prin „a arunca” mă refer și la plasticul pe care-l aruncăm în coșurile de gunoi pentru reciclat).
Ai încercat să-ți reduci amprenta de plastic? Care crezi că este cea mai dificilă parte în acest proces?
Leave a comment