Deficitul de vitamina D: cum îl recunoști, de ce apare și ce măsuri poți lua

Lipsa vitaminei D nu provoacă întotdeauna manifestări evidente. Uneori, primele indicii sunt oboseala care persistă, durerile musculare sau disconfortul osos, simptome care pot fi puse pe seama stresului, vârstei ori unui program solicitant. Deficitul poate trece astfel neobservat o perioadă îndelungată, deși vitamina D este implicată în procese esențiale pentru sănătatea oaselor, funcționarea mușchilor și reglarea sistemului imunitar. Identificarea problemei nu se poate face însă doar pe baza simptomelor. O analiză de sânge și evaluarea medicală sunt necesare pentru a stabili dacă nivelul vitaminei D este într-adevăr prea scăzut și dacă este nevoie de tratament.

Ce se întâmplă în organism atunci când vitamina D este insuficientă

Vitamina D este o vitamină liposolubilă, adică se dizolvă în grăsimi și poate fi stocată în organism. Cele mai cunoscute forme sunt vitamina D2 (ergocalciferol) și D3 (colecalciferol). Organismul poate produce vitamina D3 la nivelul pielii, în urma expunerii la radiațiile ultraviolete de tip B (UVB), dar o poate obține și din alimentație sau suplimente.

Una dintre funcțiile sale principale este facilitarea absorbției calciului și fosforului la nivel intestinal. Acești doi nutrienți sunt indispensabili pentru dezvoltarea și menținerea structurii osoase. Atunci când deficitul este sever și persistă, mineralizarea oaselor poate fi afectată: la copii poate apărea rahitismul, iar la adulți osteomalacia, o afecțiune caracterizată prin înmuierea oaselor. Deficitul poate contribui și la fragilizarea osoasă și la creșterea riscului de fracturi. Vitamina D participă, de asemenea, la funcționarea normală a mușchilor și la reglarea activității sistemului imunitar. Receptori pentru această vitamină există în numeroase tipuri de celule, inclusiv în cele implicate în răspunsul imun.

Sursele alimentare nu sunt foarte numeroase, însă peștele gras, gălbenușul de ou, anumite ciuperci și produsele fortificate pot contribui la aportul zilnic. În perioadele cu expunere redusă la soare, menținerea unui nivel adecvat poate deveni mai dificilă.

De ce poate scădea nivelul vitaminei D

Deficitul nu este provocat doar de lipsa expunerii la soare. Mai mulți factori pot influența producția, absorbția sau transformarea vitaminei D în forma utilizată de organism.

• Expunerea redusă la radiațiile UVB: persoanele care petrec mult timp în interior, locuiesc în regiuni cu puțin soare sau au o expunere solară limitată pot produce cantități mai mici de vitamina D.
• Aportul alimentar insuficient: o dietă care include rar pește gras, ouă sau alimente fortificate poate furniza prea puțină vitamină D.
• Afecțiunile digestive: boala Crohn, boala celiacă și alte probleme care afectează absorbția grăsimilor pot reduce și absorbția vitaminei D.
• Înaintarea în vârstă: pielea produce mai puțină vitamină D odată cu îmbătrânirea, iar rinichii pot transforma mai greu vitamina în forma sa activă.
• Pielea cu pigmentație mai închisă: melanina reduce eficiența producției cutanate de vitamina D în aceleași condiții de expunere la soare.
• Obezitatea: vitamina D poate fi distribuită și stocată în țesutul adipos, ceea ce influențează concentrația sa în sânge.
• Intervențiile chirurgicale digestive: proceduri precum bypassul gastric pot modifica absorbția nutrienților, inclusiv a vitaminei D.
• Afecțiunile hepatice și renale: ficatul și rinichii participă la transformarea vitaminei D, iar bolile care afectează aceste organe pot perturba procesul.
• Anumite tratamente medicamentoase: unele medicamente pot modifica metabolismul vitaminei D sau absorbția grăsimilor.
• Alăptarea fără suplimentare la sugari: laptele matern conține, în mod obișnuit, cantități reduse de vitamina D, motiv pentru care recomandările pediatrice prevăd suplimentarea sugarilor.

Mai mulți dintre acești factori pot fi prezenți simultan, crescând probabilitatea apariției unui deficit.

Manifestări care pot indica un deficit de vitamina D

Simptomele nu sunt specifice exclusiv acestei carențe și pot apărea și în numeroase alte afecțiuni. Totuși, atunci când persistă sau se asociază, merită discutate cu un medic. Printre manifestările posibile se numără:

1. Oboseala persistentă. Lipsa energiei și senzația de epuizare, chiar și după odihnă, au fost observate la unele persoane cu deficit de vitamina D. Oboseala poate avea însă numeroase alte cauze.
2. Slăbiciunea musculară. Nivelurile scăzute pot afecta funcționarea normală a mușchilor, iar persoana poate observa că îi este mai greu să urce scările, să se ridice de pe scaun sau să susțină efortul fizic.
3. Durerile musculare. Disconfortul poate apărea în diferite zone ale corpului, fără să fie asociat neapărat cu un efort fizic intens.
4. Durerile osoase. Un deficit important și de lungă durată poate afecta mineralizarea oaselor și poate provoca durere sau sensibilitate osoasă.
5. Disconfortul în zona lombară. Durerea de spate poate apărea în contextul unor probleme de sănătate osoasă, însă nu reprezintă un indicator specific al deficitului de vitamina D.
6. Infecțiile respiratorii repetate. Vitamina D participă la reglarea răspunsului imun, iar unele cercetări au identificat asocieri între nivelurile scăzute și susceptibilitatea la anumite infecții. Această legătură nu înseamnă că orice răceală frecventă indică o carență.
7. Vindecarea lentă a rănilor. Vitamina D participă la procesele de refacere a țesuturilor, iar un nivel insuficient poate fi asociat cu o vindecare mai dificilă.
8. Schimbările de dispoziție. Unele persoane cu deficit raportează stări de tristețe sau dispoziție scăzută. Relația dintre vitamina D și sănătatea mintală este complexă și nu demonstrează că suplimentarea tratează automat aceste manifestări.
9. Dificultățile de mers și echilibru. Slăbiciunea musculară, mai ales la persoanele în vârstă, poate afecta mobilitatea și poate crește riscul de cădere.
10. Fracturile apărute la traumatisme minore. În cazul unui deficit sever și prelungit, afectarea sănătății osoase poate crește vulnerabilitatea la fracturi.

Unele persoane nu prezintă niciun simptom, chiar dacă au niveluri scăzute. De aceea, manifestările nu pot confirma și nici exclude singure existența unei carențe.

Ce alimente pot contribui la menținerea unui nivel adecvat

Expunerea la soare și alimentația sunt două surse importante de vitamina D. Cantitatea produsă în piele depinde însă de anotimp, latitudine, pigmentația pielii, vârstă, momentul zilei și alți factori. Nu există un interval universal de expunere solară care să garanteze un aport suficient pentru toată lumea.

În alimentație, cele mai utile surse naturale sunt peștii grași. Somonul, macroul, sardinele, păstrăvul și tonul pot furniza cantități importante de vitamina D. Peștele gras aduce și acizi grași Omega-3, asociați cu beneficii pentru sănătatea cardiovasculară.

Gălbenușul de ou conține vitamina D, deși în cantități mai mici. Conținutul poate varia în funcție de alimentația găinilor. O altă variantă sunt ciupercile expuse la lumină ultravioletă, care pot produce vitamina D2. Pe lângă alimentele naturale, există produse fortificate, în care vitamina D este adăugată în timpul procesării. Printre acestea se pot număra laptele, băuturile vegetale, unele cereale pentru micul dejun și anumite sucuri. Pentru persoanele care urmează o alimentație vegetariană sau vegană, ciupercile expuse la UV și produsele fortificate pot reprezenta opțiuni utile, în funcție de compoziția produselor disponibile.

Ce analiză confirmă deficitul și când este necesar consultul medical

Pentru evaluarea nivelului de vitamina D se folosește analiza de sânge care măsoară concentrația de 25-hidroxivitamina D, notată 25(OH)D. Aceasta este analiza utilizată pentru a estima rezervele de vitamina D din organism.

Dacă ai oboseală persistentă, dureri musculare sau osoase, slăbiciune care îți afectează activitățile obișnuite ori factori de risc pentru carență, discută cu medicul despre necesitatea testării. Fracturile apărute la traumatisme minore și durerile osoase persistente justifică, de asemenea, o evaluare medicală. Rezultatul trebuie interpretat în funcție de situația individuală, de istoricul medical și de eventualele afecțiuni asociate. Nu toate persoanele au nevoie de testare de rutină, iar pragurile considerate adecvate pot varia în funcție de ghidurile medicale și de contextul clinic.

Dacă deficitul este confirmat, medicul poate recomanda modificări alimentare sau suplimente cu vitamina D, în funcție de severitatea carenței și de factorii care au provocat-o. Dozele foarte mari luate fără recomandare nu sunt lipsite de riscuri: excesul de vitamina D poate determina creșterea calciului în sânge și poate afecta rinichii. Identificarea cauzei este la fel de importantă ca și corectarea nivelului vitaminei. În cazul problemelor de absorbție, al bolilor hepatice sau renale ori al tratamentelor care influențează metabolismul vitaminei D, simpla schimbare a alimentației poate să nu fie suficientă.

„Responsabilitatea se construiește împreună.
Intră pe canalul nostru de WhatsApp Responsabil și fii parte dintr-o comunitate care vrea să schimbe România în bine.