Mercur, planeta cea mai apropiată de Soare, s-ar fi micșorat mai mult decât estimau oamenii de știință. Un nou studiu arată că planeta ar fi pierdut până la 23 de kilometri din diametru în aproximativ 4,5 miliarde de ani, iar dovezile acestui proces au fost ascunse de impacturile repetate cu asteroizi.
Cercetarea sugerează că Mercur s-a contractat cu 10% până la 30% mai mult decât indicau estimările anterioare. Descoperirea ar putea ajuta astronomii să înțeleagă mai bine structura internă a planetei și modul în care aceasta s-a răcit de-a lungul timpului, relatează publicația Space.com. Contracția lui Mercur nu este un fenomen nou. Oamenii de știință știu de mult timp că planeta se micșorează pe măsură ce pierde căldura acumulată în interior. Noutatea este că o parte importantă a dovezilor geologice ar fi rămas ascunsă sub materialul rezultat din impacturile cu roci spațiale.
De ce se micșorează Mercur
Mercur s-a format în urmă cu aproximativ 4,5 miliarde de ani, în perioada timpurie a Sistemului Solar, când ciocnirile dintre roci și asteroizi au contribuit la formarea planetelor. Aceste impacturi au generat cantități mari de căldură în interiorul planetei. De atunci, Mercur a pierdut treptat această energie, iar răcirea interiorului a determinat contractarea planetei.
Pe măsură ce volumul său a scăzut, scoarța stâncoasă a fost supusă unor presiuni puternice. În urma acestui proces s-au format structuri geologice precum crestele și escarpele, niște rupturi abrupte ale terenului care seamănă cu niște „riduri” uriașe pe suprafața planetei. Aceste formațiuni reprezintă indicii importante pentru cercetători, deoarece permit estimarea gradului în care Mercur s-a contractat de-a lungul miliardelor de ani.
Cum au dezvăluit „ridurile” de pe Mercur contracția ascunsă
Pentru a calcula cât de mult s-a micșorat planeta, echipa de cercetare a combinat hărți geologice realizate anterior cu observații asupra rugozității suprafeței lui Mercur. Analiza a scos la iveală o diferență neașteptată: regiunile cele mai accidentate prezentau mai puține creste și escarpe asociate contracției decât zonele cu o suprafață mai netedă. Această observație i-a condus pe cercetători la ipoteza că structurile geologice nu lipsesc neapărat din acele regiuni, ci au fost acoperite sau mascate de materialul acumulat în urma impacturilor cu asteroizi.
„Ne-a făcut să credem că există un proces care ascunde structurile formate în urma contracției”, a explicat Gaku Nishiyama, coordonatorul studiului și cercetător la Institutul de Cercetare Spațială al Centrului Aerospațial German (DLR).
Pornind de la această ipoteză, echipa a analizat crestele și escarpele vizibile în regiunile mai puțin afectate de acumularea resturilor provenite din impacturi. Cercetătorii au folosit aceste date pentru a estima și contribuția structurilor care ar putea fi ascunse în zonele mai accidentate. Rezultatele sugerează că amploarea reală a contracției ar putea fi cu 10% până la 30% mai mare decât se considera anterior.
Cu cât s-ar fi micșorat, de fapt, planeta Mercur
Estimările anterioare indicau o reducere a diametrului lui Mercur cu aproximativ 4 până la 16 kilometri. Noul studiu sugerează că planeta s-ar fi micșorat cu până la 23 de kilometri de la formarea sa. Diferența este importantă nu doar pentru reconstruirea istoriei geologice a planetei, ci și pentru înțelegerea structurii sale interne.
„O contracție mai mare înseamnă că Mercur ar putea avea un nucleu metalic mai mare, mai puține elemente ușoare, precum siliciul, amestecate în nucleul metalic sau o temperatură inițială mai ridicată”, a declarat Gaku Nishiyama.
Cu alte cuvinte, dimensiunea contracției oferă indicii despre compoziția nucleului și despre cantitatea de căldură pe care planeta o avea în primele etape ale existenței sale. Cercetătorul a recunoscut că o creștere de 30% față de estimările anterioare este surprinzătoare, dar consideră că noua valoare este plauzibilă.
Mercur s-ar putea să se fi micșorat chiar mai mult
Cercetătorii avertizează că nici aceste estimări nu sunt neapărat definitive. Calculele se bazează pe observațiile realizate de sonda spațială MESSENGER a NASA, a cărei misiune s-a încheiat în 2015. Instrumentele sondei puteau identifica în mod fiabil structuri geologice cu dimensiuni de peste aproximativ cinci kilometri. Formațiunile mai mici ar fi putut trece neobservate, ceea ce înseamnă că o parte dintre dovezile contracției ar putea să nu fi fost incluse în calcule.
Noile observații realizate de misiunea europeană și japoneză BepiColombo ar putea clarifica această problemă. Nava spațială este concepută pentru a studia în detaliu suprafața, câmpul magnetic și structura internă a lui Mercur. Datele obținute de instrumentele sale ar putea permite identificarea unor formațiuni geologice mai mici și o evaluare mai precisă a evoluției planetei.
Ce ne poate spune Mercur despre evoluția planetelor
Studierea contracției lui Mercur îi ajută pe oamenii de știință să înțeleagă cum se răcesc planetele telurice, adică planetele stâncoase, și cum se modifică structura lor internă pe parcursul miliardelor de ani. În cazul lui Mercur, această evoluție este deosebit de interesantă din cauza nucleului său metalic foarte mare în raport cu dimensiunea planetei. Dacă viitoarele observații vor confirma că planeta s-a contractat mai mult decât se credea, cercetătorii vor putea revizui unele dintre modelele folosite pentru a explica formarea și răcirea sa.
Studiul, publicat pe 10 septembrie în revista științifică Geophysical Research Letters, arată că suprafața lui Mercur păstrează indicii importante despre trecutul său. Chiar și după miliarde de ani de impacturi și transformări geologice, aceste „riduri” pot dezvălui informații esențiale despre interiorul planetei și despre procesele care i-au modelat evoluția.
„Responsabilitatea se construiește împreună.
Intră pe canalul nostru de WhatsApp Responsabil și fii parte dintr-o comunitate care vrea să schimbe România în bine.
Leave a comment