Creierul uman pare să devină mai mare de la o generație la alta, iar această schimbare ar putea avea legătură cu sănătatea cerebrală pe termen lung și cu riscul de demență. Un studiu realizat în Statele Unite arată că persoanele născute în anii 1970 au un volum cerebral cu 6,6% mai mare decât cele născute în anii 1930.
Cercetătorii au identificat diferențe și la nivelul structurilor implicate în memorie, învățare și alte funcții cognitive. Rezultatele ar putea contribui la explicarea unui fenomen observat în ultimele decenii: scăderea incidenței demenței în Statele Unite și în unele țări europene. Oamenii de știință subliniază însă că un creier mai mare nu garantează protecția împotriva bolilor neurodegenerative. Descoperirile sugerează mai degrabă că schimbările apărute de-a lungul generațiilor ar putea influența capacitatea creierului de a face față procesului de îmbătrânire.
Cu cât a crescut creierul de la o generație la alta
Cercetarea a analizat datele a peste 3.000 de americani cu vârste cuprinse între 55 și 65 de ani. Rezultatele au arătat diferențe clare între persoanele născute în anii 1930 și cele născute în anii 1970. Comparativ cu membrii Generației Silențioase, născuți între 1930 și 1945, persoanele născute în anii 1970 au prezentat:
- Un volum cerebral total cu 6,6% mai mare.
- Un volum al substanței albe cu aproape 8% mai mare, aceasta având un rol important în transmiterea informațiilor între diferitele regiuni ale creierului.
- O suprafață a substanței cenușii cu aproape 15% mai mare, substanță implicată în procesarea informațiilor și în funcțiile cognitive.
- Un hipocamp cu un volum cu 5,7% mai mare, această structură fiind esențială pentru memorie și învățare.
Diferențele au rămas vizibile chiar și după ce cercetătorii au luat în calcul factori precum înălțimea, vârsta și sexul participanților. Studiul a fost coordonat de neurologul Charles DeCarli, de la Universitatea California, Davis, și s-a bazat pe date din Framingham Heart Study, un amplu proiect de cercetare care urmărește sănătatea mai multor generații de americani.
„Deceniul în care cineva se naște pare să influențeze dimensiunea creierului și, potențial, sănătatea creierului pe termen lung”, a explicat DeCarli. Potrivit cercetătorului, genetica influențează dimensiunea creierului, dar și factorii de mediu, condițiile sociale, educația și starea generală de sănătate ar putea contribui la aceste diferențe.
De ce ar putea avea generațiile tinere un creier mai mare
Cercetătorii nu au stabilit cu exactitate de ce volumul cerebral crește de la o generație la alta. Rezultatele sugerează însă că schimbările din mediul în care oamenii cresc și trăiesc ar putea avea un rol important. Accesul mai bun la educație, îmbunătățirea condițiilor de viață, alimentația și progresele din domeniul sănătății sunt printre factorii care ar putea influența dezvoltarea creierului. Totuși, studiul nu demonstrează că vreunul dintre aceștia este responsabil în mod direct pentru creșterea observată.
Pentru a identifica tendințele, echipa a analizat nu doar diferențele dintre persoanele născute în anii 1930 și cele născute în anii 1970, ci și datele unor participanți din generațiile intermediare. Analiza a inclus și 1.145 de adulți de vârste similare, născuți în anii 1940 și 1950. Rezultatele au indicat o creștere treptată a volumului cerebral de-a lungul deceniilor. Efectul este relativ mic atunci când este analizată o singură persoană, dar ar putea deveni important la nivelul întregii populații.
Legătura dintre dimensiunea creierului și riscul de demență
Demența este un termen care descrie un grup de afecțiuni caracterizate prin deteriorarea progresivă a funcțiilor cognitive, inclusiv a memoriei, limbajului și capacității de raționament. În cazul bolii Alzheimer și al altor afecțiuni neurodegenerative, creierul poate pierde treptat volum, pe măsură ce celulele nervoase și conexiunile dintre ele sunt afectate.
Pornind de la această observație, cercetătorii analizează de mult timp ipoteza că un volum cerebral inițial mai mare ar putea oferi o anumită protecție împotriva efectelor îmbătrânirii. Această idee este legată de conceptul de rezervă cerebrală: capacitatea creierului de a tolera anumite leziuni sau modificări patologice înainte ca acestea să producă simptome evidente. Unele studii au arătat că persoanele cu Alzheimer care au un volum cerebral mai mare pot prezenta performanțe cognitive mai bune decât cele cu un volum mai mic, chiar și în prezența bolii.
Un volum cerebral mai mare ar putea reprezenta, așadar, un fel de rezervă suplimentară în fața pierderilor asociate înaintării în vârstă. Cu toate acestea, dimensiunea creierului nu este singurul factor care determină riscul de demență sau evoluția bolii.
Scade riscul de demență în generațiile mai tinere?
În ultimele decenii, cercetările epidemiologice au indicat o scădere a incidenței demenței în Statele Unite și în anumite regiuni ale Europei. Unele estimări sugerează o reducere de aproximativ 13% pe deceniu. Această tendință este încurajatoare, mai ales în contextul în care populația îmbătrânește, iar numărul total al persoanelor care trăiesc cu demență este așteptat să crească semnificativ la nivel mondial. Este importantă însă diferența dintre incidență și numărul total de cazuri. Chiar dacă riscul de a dezvolta demență la o anumită vârstă scade, numărul persoanelor afectate poate continua să crească atunci când tot mai mulți oameni ajung la vârste înaintate.
Cercetătorii iau în calcul mai multe explicații pentru reducerea riscului observat în unele populații, inclusiv nivelul mai ridicat de educație, îmbunătățirea îngrijirii medicale și controlul mai bun al unor factori de risc cardiovascular. Creșterea volumului cerebral ar putea fi un alt element relevant, dar studiul lui DeCarli nu demonstrează că aceasta este cauza scăderii incidenței demenței.
A avea creierul mai mare înseamnă o inteligență mai ridicată?
Nu neapărat. Dimensiunea creierului nu determină singură inteligența, memoria sau capacitatea unei persoane de a învăța. Funcționarea creierului depinde și de organizarea rețelelor neuronale, de eficiența conexiunilor dintre celule, de experiențele de viață și de numeroși alți factori biologici și de mediu.
De altfel, specialiștii nu consideră în unanimitate volumul cerebral un indicator suficient pentru evaluarea rezervei cerebrale. Unele studii nu au identificat o asociere clară între volumul creierului și performanța memoriei în timp. Cu toate acestea, diferențele observate între generații ar putea oferi informații importante despre dezvoltarea creierului și despre felul în care acesta îmbătrânește. „Structurile cerebrale mai mari, cum ar fi cele observate în studiul nostru, ar putea reflecta o dezvoltare îmbunătățită a creierului și o sănătate cerebrală îmbunătățită”, a concluzionat Charles DeCarli.
Ce înseamnă descoperirea pentru sănătatea creierului
Rezultatele sugerează că anatomia creierului uman nu este neapărat constantă de la o generație la alta. Modificările observate ar putea reflecta influența cumulată a factorilor genetici și de mediu asupra dezvoltării cerebrale. Dacă cercetările viitoare vor confirma legătura dintre volumul cerebral și rezistența la deteriorarea cognitivă, descoperirea ar putea contribui la o mai bună înțelegere a riscului de demență.
Până atunci, concluzia esențială este că un creier mai mare poate reprezenta un avantaj potențial, dar nu oferă imunitate împotriva bolilor neurodegenerative. Dimensiunea sa este doar una dintre piesele unui tablou mult mai complex, în care sănătatea vasculară, educația, stilul de viață și funcționarea rețelelor neuronale au, de asemenea, un rol important.
„Responsabilitatea se construiește împreună.
Intră pe canalul nostru de WhatsApp Responsabil și fii parte dintr-o comunitate care vrea să schimbe România în bine.
Leave a comment