Părinții vor să le transmită copiilor încredere și curaj, însă unele încurajări bine intenționate pot crea presiune fără ca adulții să își dea seama. Expresii precum „poți face orice dacă îți dorești suficient de mult” pot suna motivant, dar specialiștii atrag atenția că succesul nu depinde exclusiv de voință și efort. Copiii au nevoie să învețe că pot progresa, că este normal să greșească și că uneori trebuie să schimbe strategia sau să ceară ajutor. La fel de important este să înțeleagă că nu pot controla întotdeauna rezultatul, chiar dacă muncesc mult.
De ce mesajul „poți face orice” poate deveni o presiune
Atunci când un părinte îi spune copilului că poate realiza orice dacă muncește suficient, intenția este de obicei aceea de a-i crește încrederea în propriile forțe. Problema apare atunci când copilul ajunge să creadă că orice nereușită înseamnă că nu s-a străduit destul.
În realitate, rezultatele sunt influențate de numeroși factori: aptitudini, timpul disponibil, metodele de învățare, sprijinul primit și oportunitățile pe care le are copilul. Unele situații depind și de factori pe care acesta nu îi poate controla.
Dacă accentul este pus permanent pe performanță, copilul poate ajunge să urmărească mai ales notele, premiile, trofeele sau aprobarea celor din jur. Iar atunci când rezultatul nu este cel dorit, poate interpreta eșecul ca pe o dovadă că nu este suficient de bun.
Ce înseamnă, de fapt, „growth mindset”
Ideea de „growth mindset”, asociată cercetărilor psihologului Carol Dweck, este uneori simplificată până la mesajul „poți deveni orice dacă muncești suficient”. Conceptul nu spune însă că efortul garantează orice rezultat.
Ideea centrală este că multe abilități se pot dezvolta prin exercițiu, răbdare, strategii potrivite și sprijin. Dacă o metodă nu funcționează, copilul poate încerca o abordare diferită, poate cere ajutor sau poate avea nevoie de mai mult timp.
De aceea, „mai încearcă” nu este întotdeauna suficient. Copilul are nevoie să înțeleagă și cum poate încerca din nou: ce poate schimba, unde poate cere ajutor și ce poate învăța din experiența anterioară.
Încrederea se construiește prin experiențe, nu doar prin laude
Un copil nu devine încrezător doar pentru că aude că este inteligent, talentat sau capabil. Încrederea se dezvoltă și atunci când reușește să rezolve singur probleme potrivite vârstei sale.
Părinții îi pot oferi sarcini pe care să le ducă la capăt fără intervenția imediată a adultului. Poate fi vorba despre un puzzle, strângerea jucăriilor, îmbrăcat sau învățarea unei activități noi.
Și felul în care este lăudat contează. În loc de „ești foarte deștept”, părintele poate observa concret comportamentul copilului: „Ai continuat chiar dacă ți-a fost greu” sau „Ai încercat o altă soluție când prima nu a funcționat”.
Astfel, copilul învață că progresul poate veni din perseverență, adaptare și căutarea unor soluții, nu doar dintr-un talent considerat înnăscut.
Copiii trebuie să știe că nu pot fi buni la toate
Un alt mesaj important este că fiecare persoană are puncte forte și domenii în care are nevoie de mai mult timp sau de ajutor. Copilul nu trebuie să creadă că ambiția presupune să fie bun la orice. Uneori, un obiectiv poate fi pur și simplu nepotrivit pentru el sau poate necesita resurse pe care nu le are în acel moment. A accepta o limită nu înseamnă renunțare, ci poate fi o parte importantă a autocunoașterii.
Părinții pot spune simplu că nici adulții nu sunt buni la toate și că este normal să existe lucruri care se învață mai greu.
Cum poate fi transformat eșecul într-o experiență de învățare
Când un copil primește o notă mai mică sau pierde un concurs, părintele este tentat să îl liniștească imediat cu promisiuni precum „data viitoare sigur vei câștiga”. Mai util poate fi să recunoască mai întâi dezamăgirea copilului. „Știu că ești dezamăgit, pentru că ai muncit mult” îi transmite că emoția lui este firească. După ce momentul dificil trece, părintele poate discuta despre ceea ce s-a întâmplat: ce a mers bine, ce a fost mai dificil și ce ar putea fi schimbat data viitoare.
Și exemplele din viața adulților pot fi utile. Părinții pot povesti despre situații în care au muncit pentru ceva și totuși nu au obținut rezultatul dorit. Important este să explice și ce au învățat sau ce au făcut ulterior.
Copilul înțelege astfel că un eșec nu este neapărat dovada unei lipse de valoare. Poate fi o experiență din care află ce funcționează, ce nu funcționează și ce ar putea încerca diferit.
Ce pot spune părinții în loc de „poți face orice”
Încurajarea realistă nu trebuie să fie mai puțin optimistă. Părinții pot transmite încredere fără să promită un anumit rezultat.
În loc de „sigur vei reuși”, pot spune că uneori este nevoie de timp pentru ca rezultatele să apară. În loc de „dacă muncești suficient, vei câștiga”, pot observa efortul și progresul copilului. Iar în loc de „nu renunța niciodată”, pot spune că este în regulă să schimbe metoda, să ceară ajutor sau să își ajusteze obiectivul.
Mesaje precum „Poți să încerci, chiar dacă îți este teamă”, „Ce ai putea face diferit data viitoare?”, „Am văzut cât ai muncit” sau „Nu trebuie să fii bun la toate” îi oferă copilului o formă de încurajare care nu depinde de promisiunea succesului.
Încrederea în sine nu înseamnă să creadă că va reuși de fiecare dată. Înseamnă să știe că poate încerca, poate greși, poate învăța și poate merge mai departe chiar și atunci când lucrurile nu ies din prima.
„Responsabilitatea se construiește împreună.
Intră pe canalul nostru de WhatsApp Responsabil și fii parte dintr-o comunitate care vrea să schimbe România în bine.
Leave a comment