Un nou studiu internațional sugerează că ritmul în care îmbătrânim nu este influențat doar de ADN, ci și de mediul în care trăim. Alimentația, poluarea, stresul și stilul de viață pot modifica felul în care organismul funcționează în timp, chiar și la persoane cu profil genetic asemănător.
Cercetarea, coordonată de specialiști de la Universitatea Stanford și publicată în revista Cell, a analizat 322 de participanți cu origini europene, est-asiatice și sud-asiatice, dintre care mulți locuiau în alte regiuni decât cele din care proveneau familiile lor.
Mediul poate schimba modul în care organismul îmbătrânește
Oamenii de știință au analizat nu doar ADN-ul participanților, ci și microbiomul intestinal, proteinele, grăsimile, markerii imunitari și metaboliții din organism.
Rezultatele au arătat că anumite caracteristici biologice rămân legate de originea ancestrală, indiferent de țara în care locuiește o persoană. De exemplu, participanții cu origini est-asiatice au prezentat tipare distincte ale metabolismului grăsimilor, iar europenii au avut un microbiom intestinal mai diversificat.
Totuși, mutarea într-un alt mediu geografic a fost asociată cu schimbări importante în ceea ce privește vârsta biologică, adică gradul real de uzură al organismului.
Diferențe vizibile între cei care s-au mutat și cei rămași în regiunea natală
Cercetătorii au observat că participanții est-asiatici care locuiau în afara Asiei de Est prezentau semne ale unei îmbătrâniri biologice mai accelerate comparativ cu cei rămași în regiunea de origine.
În schimb, în cazul europenilor, situația a fost inversă: cei care trăiau în Europa aveau, în medie, o vârstă biologică mai avansată decât europenii stabiliți în America de Nord.
Autorii studiului spun că aceste diferențe ar putea fi influențate de factori precum alimentația, nivelul de stres, expunerea la poluare sau schimbările apărute în microbiom după relocare.
Microbiomul intestinal ar putea avea un rol-cheie
Unul dintre cele mai importante indicii descoperite de cercetători are legătură cu bacteriile intestinale și cu anumite tipuri de grăsimi numite sfigolipide.
Nivelurile ridicate de sfigolipide au fost asociate cu un risc mai mare de boli cardiovasculare, rezistență la insulină și afecțiuni neurodegenerative. În același timp, acestea par conectate cu genele implicate în protejarea telomerilor, structuri care influențează procesul de îmbătrânire celulară.
Medicina viitorului ar putea ține cont și de geografie
Autorii studiului spun că rezultatele arată cât de important este ca medicina personalizată să ia în calcul nu doar moștenirea genetică, ci și mediul actual în care trăiește fiecare persoană.
Concluzia cercetătorilor este că recomandările legate de sănătate, alimentație și prevenție nu pot funcționa după același model pentru toată lumea, deoarece organismul reacționează diferit în funcție de combinația dintre gene și mediul înconjurător.
„Responsabilitatea se construiește împreună.
Intră pe canalul nostru de WhatsApp Responsabil și fii parte dintr-o comunitate care vrea să schimbe România în bine.
Leave a comment