Modul în care un pacient află că suferă de o boală gravă poate influența profund felul în care traversează întreaga perioadă de tratament. Deși pregătirea medicală pune accent pe diagnostic și tratament, comunicarea cu pacienții a rămas mult timp într-un plan secund. Pentru a schimba această situație, în România a fost lansat primul ghid dedicat comunicării diagnosticelor grave, un document care oferă recomandări practice medicilor despre cum să poarte astfel de conversații într-un mod empatic și profesionist.
De ce este atât de importantă comunicarea unui diagnostic grav
Numeroși pacienți povestesc că nu doar diagnosticul le-a rămas întipărit în memorie, ci și felul în care acesta le-a fost comunicat. Uneori, veștile sunt transmise în grabă, la telefon sau fără pregătirea emoțională necesară, ceea ce poate amplifica anxietatea și sentimentul de nesiguranță.
O pacientă diagnosticată cu cancer de sân a relatat că a aflat rezultatul printr-un apel telefonic, în timp ce era singură acasă cu copilul ei. Experiența a fost una copleșitoare, mai ales după ce înainte de operație primise asigurări că exista o probabilitate foarte mare ca formațiunea să fie benignă.
Primul ghid românesc pentru comunicarea veștilor dificile
Documentul a fost elaborat de Colegiul Medicilor din România împreună cu specialiști în comunicare și reprezentanți ai asociațiilor de pacienți. Ghidul propune un model de discuție inspirat din practicile utilizate în alte țări și recomandă ca medicul să pregătească pacientul înainte de a comunica un diagnostic sever. Printre recomandări se numără alegerea unui cadru potrivit pentru conversație, avertizarea pacientului că urmează o discuție dificilă și întrebarea dacă își dorește să fie însoțit de o persoană apropiată.
Scopul acestor pași este reducerea impactului emoțional produs de primirea unei vești care poate schimba radical viața pacientului.
Comunicarea este considerată parte a tratamentului
Specialiștii atrag atenția că relația dintre medic și pacient nu se rezumă la prescrierea tratamentului. Potrivit profesorului Sorin Costreie, studiile arată că o parte importantă din succesul recuperării este influențată de calitatea comunicării dintre medic și pacient. Din acest motiv, modul în care sunt transmise informațiile medicale nu reprezintă un detaliu, ci o componentă esențială a actului medical.
La rândul său, prof. dr. Alina Tănase subliniază că medicii sunt instruiți în primul rând să trateze bolile, însă primesc mult mai puțină pregătire pentru gestionarea suferinței emoționale a pacienților. Ea afirmă că oamenii pot uita explicațiile medicale primite, dar își amintesc mult timp felul în care au fost tratați și modul în care li s-a vorbit.
Cum sunt pregătiți medicii în alte țări
În multe sisteme medicale din străinătate, pregătirea pentru comunicarea situațiilor dificile face parte din formarea profesională. Medicii participă la cursuri practice în care discută cu actori care interpretează rolul unor pacienți, simulând scenarii precum comunicarea unui diagnostic oncologic sau a unui prognostic rezervat. Aceste exerciții îi ajută să își dezvolte abilitățile de comunicare și să gestioneze mai bine reacțiile emoționale ale pacienților.
Potrivit unor pacienți, medicii români care au urmat stagii de pregătire în străinătate revin adesea cu astfel de bune practici și le aplică în relația cu bolnavii.
În prezent, facultățile de medicină din România includ prea puține cursuri obligatorii dedicate comunicării cu pacienții. În multe cazuri, acestea sunt doar opționale. Există și programe organizate în unele spitale pentru medicii rezidenți sau specialiști, însă acestea sunt încă limitate, motiv pentru care acest ghid va face diferenta.
„Responsabilitatea se construiește împreună.
Intră pe canalul nostru de WhatsApp Responsabil și fii parte dintr-o comunitate care vrea să schimbe România în bine.
Leave a comment